Acum ceva timp va anuntam ca sunt vALLuntar din nou si va aratam ce carti am primit pentru a citi in aceasta editie :)
M-am mobilizat un pic mai greu de data aceasta si nu neaparat pentru ca am pe cap licenta si lucruri de genul acesta, ci pentru ca pur si simplu, nu m-a pasionat extrem de mult cartea - "Cadoul" ... Si nu as sti sa va spun un motiv exact... pentru ca la final, am plans...
Poate ca, dupa ce am citit "PS Te iubesc", aveam asteptari mult mai mari :) Insa, per total, mi-a placut... Am recunoscut stilul inconfundabil al scriitoarei si mi-a placut asta :)
Cecelia Ahern s-a născut în 30 septembrie 1981, la Dublin, Irlanda. Este fiica fostului prim-ministru al Irlandei, Bertie Ahern, iar înainte de a deveni scriitoare a obținut licența în jurnalism și comunicare media la Colegiul Griffith din Dublin. Și-a început cariera literară în anul 2002, odată cu apariția romanului P.S. Te iubesc, care a devenit rapid un bestseller, atât în Irlanda, cât și în restul lumii. În prezent este căsătorită și mamă a unei fetițe, dedicându-și o mare parte din timp scrisului și donând periodic în scopuri caritabile sume obținute din drepturile de autor. Printre titlurile de mare succes se numără Prietenul nevăzut, Suflete pereche, Cadoul, Cartea viitorului, Mulțumesc pentru amintiri.
Descrierea de pe coperta: Lou Suffern este un om de afaceri prosper, surmenat, aflat intr-o permanenta batalie cu secundele, imun la spiritul sarbatorilor de iarna care ii incanta pe oamenii obisnuiti din jurul lui. Se speteste muncind si nu are nicio clipa libera, neglijandu-si sotia devotata si adorabilii lor copii. Iar de cand candideaza pentru un post de conducere, de abia isi mai vede familia. Intr-o dimineata geroasa, intr-un acces de generozitate, care nu il caracteriza, Lou ii ofera o cafea lui Gabe, un om fara adapost, care se aciuase langa cladirea de birouri. Prelungind actul caritabil, il angajeaza la serviciul de curierat intern. Dar cand Gabe incepe sa se amestece in viata lui Lou, acesta regreta ca l-a ajutat. Gabe pare sa stie mai multe despre Lou decat el insusi si, culmea, Gabe reuseste in mod miraculos sa fie in doua locuri in acelasi timp. Cum soarta personala si profesionala a lui Lou se afla la o rascruce, iar Craciunul se apropie, Gabe ii ofera un cadou magic, aratandu-i ambitiosului sau coleg cat este de pretios timpul. Dar oare il poate ajuta sa repare ce a stricat, inainte de a fi prea tarziu?
Parerea mea: Asa cum ati citit mai sus, povestea in sine este despre adevarata valoare a timpului - un subiect interesant, care m-a pasionat de multi ani. Mereu am crezut ca suntem mult prea neputinciosi in fata timpului si mult prea nestiutori pentru a profita din plin de fiecare secunda pe care o avem. Ne avantam in lucruri/actiuni lipsite de fond, nu mai suntem multumiti cu ce avem si ne dorim din ce in ce mai mult, uitam ce pierdem, ce lasam in urma, momente ce trec pe langa noi, sau chiar persoane, pe care nu le vom mai putea recupera niciodata. Iar daca cineva ne poate oferi sansa de a recupera macar o parte din lucrurile pe care le-am pierdut, am profita de ea?! Am sti pe ce sa punem pret?! Sau am sfarsi din nou, in acelasi punct?! Si daca totul s-ar rezolva printr-o pastiluta magica, am lua-o?!
Fiecare din noi isi doreste o cariera stralucita, ascensiune peste ascensiune, posturi de conducere, o situatie financiara foarte buna, masini - ultimul model, dar si o familie mare si fericita care sa te astepte acasa. Dar oare in drumul nostru spre putere, nu neglijam familia?! Oare atunci cand ambitia primeaza si tot ce vezi in fata ochilor e sa ajungi tot mai sus, nu uiti de acele persoane dragi?! Uiti sau le neglijezi pentru ca, poate consideri si tu, asa cum o face "eroul" nostru, Lou, ca "familia nu te poate concedia", ea este intotdeauna acolo pentru tine, chiar daca tu uiti sa fii pentru ea. Dar chiar este asa?!
Zilnic, avem o agenda plina, atat de multe lucruri de facut intr-un timp atat de scurt incat ne este imposibil sa acoperim toate punctele. In acest mod, mereu vor fi lucruri/persoane peste care vom trece, acordandu-le din ce in ce mai putina importanta... Si ajungem sa ne dorim sa putem fi in doua locuri in acelasi timp... La fel ca Lou... Iar daca cineva ne ofera sansa asta, ce ati face, ati profita de ea?! Ati incerca sa faceti in asa fel, incat macar pe ultima suta de metri, sa le oferiti celor dragi, amintiri frumoase?! Eu da... Voi?!
Prima pagina a romanului... "Aceasta este o poveste despre oamenii care, asemenea cadourilor, ascund secrete sub invelisul de poleiala, pana cand apare persoana potrivita care le da la o parte si descopera ce se afla inauntru. Uneori trebuie sa dai la o parte multe invelisuri pentru a afla cine esti cu adevarat."
Sper ca v-ati obisnuit pana acum cu stilul meu de a face recenziile, de a povesti exact atat cat trebuie sa va starneasca interesul :)
In ceea ce ma priveste, citindu-mi propriile notite, realizez ca Cecelia Ahern nu m-a dezamagit nici de data aceasta si ca romanul chiar m-a facut sa-mi pun niste intrebari...
Ajutati-ma sa plantam copacei!! Un comentariu nu va rapeste mult timp...
*Recenzia face parte din campania vALLuntar initiata de Grupul Editorial All, cu sprijinul Romsilva.
