Astăzi vă prezint cea de-a doua poveste din cadrul provocării "A fost odată ca niciodată" [:)]
Alexandra de la Art of Shine [:)]
Toni – naratorul, scriitorul
Rebecca- iubita lui Toni
David – coleg de apartament, cel mai bun prieten al lui Toni
Robert – prieten de-al lui Toni, cu care se droga
Sophia – personajul principal din volumul 2
Valoarea unei vieti
"- Nuuuuu, nuuuuu!!! Nu se poate!! Fugi, salvează-te, te rog, lasă-mă pe mine!! Nici măcar nu mă cunoști!!"
- Fluturaș!! Fluturaș!!
Bunica o zgâlțâia de zor pe Fluturaș în speranța că aceasta se va trezi cât mai repede din coșmarul pe care-l avea.
- Fluturaș, trezește-te scumpo, nu e decât un vis urât... Hai Fluturaș, luptă-te cu somnul, hai...
Deodată, micuța ghemuită, tresare... Se trezește...
- Bunico, iar am avut coșmarul ăla!! Nu mai înțeleg nimic!! Ce sens au lucrurile astea pe care le visez?! Cine e....... “
Si deodata Rebecca imi da o palma peste cap si imi spune “trezeste-te!”. Ma opresc din scris si ma uit lung spre ea.
Toni: Pot sa stiu si eu de ce ma opresti? De data aceasta chiar aveam o idee buna! De 5 saptamani ma chinui si nu aveam inspiratie, acum am!
Rebecca : Si tocmai azi te-a lovit inspiratia! Ori de cate ori fumezi ceva, atunci te loveste pe tine inspiratia! Las-o balta Toni si resemneaza-te: ai avut succes cu prima carte, pe a doua nu reusesti s-o termini, asta este! Mai bine ramai cu faptul ca esti cunoscut pentru o carte care a avut mare succes, decat s-o scoti si pe a doua si sa cazi de acolo de sus. Mai bine hai, vino in pat, hai sa dormim, este 3 noaptea. Si stinge prostiile alea!
Uitandu-ma lung spre ea, razand la fiecare cuvant pe care il scotea si fiecare gest de-al ei ma amuza teribil. O vedeam asa suparata si acest fapt ma amuza teribil. Orice facea, orice zicea, oricum se misca, orice gest facea, nu puteam sa nu ma abtin din ras. Fapt ce o enerva si mai tare.
Rebecca: Razi! Ca iar ai fumat, si prostiile alea te fac sa razi! Ai 30 de ani, trezeste-te, unde vrei sa ajungi? Tu chiar nu vezi?
Si imi facea morala, dadea vina pe carte.. Ramasesem fixat pe faptul ca prima carte a avut un asa mare succes si eram dispus sa fac orice si sa incerc orice numai sa reusesc iar. Vroiam sa fie al doilea volum, vroiam sa arat viata micutei Sophia dupa moartea parintilor ei de la sfarsitul primului volum. Fanii erau innebuniti dupa volumul 1 , vroiau o continuare, eu trebuia sa le-o ofer.
Cand sunt treaz, mi se intipareste discursul ei in minte. Pentru ca o iubesc. Dar in aceiasi masura iubesc si cartea aceea. Sau poate sunt doar indragostit de ideea de celebritate. Dar cand fumez.. ma uit la ea, si o aud dar nu o ascult. Vad cum i se misca buzele, dar sunetul nu ajunge pana la mine. O vad nervoasa, dar asta ma face sa rad, era doar un efect al drogurilor.
Intr-un final, printre tipete si plansete, reusesc sa adorm langa ea in pat. Eu dormeam..dar ea? Prietenul meu cel mai bun, David, care imi era si coleg de apartament imi repeta in fiecare dimineata faptul ca auzea noaptea certurile dintre noi. Ii parea mai mult rau de ea, decat de mine. La un moment-dat aveam impresia ca o si iubeste. Nu ca un prieten, ci mai mult de-atat.Se vedea asta in privirea lui. Niciodata nu putea David sa inteleaga cum o fata asa frumoasa ca Rebecca ramasese cu mine.Era o fata superba si cu un caracter frumos. Putea sa aiba pe oricine, dar ea ramasese cu mine. Ceea ce nu stiau David si Rebecca este ca..acesta era inceputul unui sfarsit.
A doua zi dis-de-dimineata, ma trezesc ca dupa un somn lung. O vedeam suparata pe Rebecca..si in acelasi timp ma uitam spre foile mototolite aruncate in si pe langa cosul de gunoi de langa birou, scrise numai cu idei de cum as putea sa continui in volumul 2. Eram atat de aproape sa termin volumul 2, imi mai erau necesare 30 de pagini si era gata. Dar nu imi gaseam cuvintele, nu imi gaseam ideile.
Suparata, ridica privirea la mine si imi spune :
Rebecca : Te-am iertat cand acum un an m-ai inselat cu tipa aia de la bar, te-am iertat de fiecare data cand mi-ai gresit. Te-am iertat cand ai pus prietenii tai mai presus de mine. Am incercat sa te ajut in toate.Am incercat sa iti fiu mereu alaturi. Am inchis ochii atunci cand toate fanele alea te imbratisau si era vizibil ca iti placea si “savurai” momentul. La naiba, te-am iertat pentru atatea!Si-am incercat sa iti fac mereu pe plac. Dar iti spun eu.. Cartea aia o sa ne desparta intr-un final si nu imi doresc asta. Toni stii ca..
Singurul lucru care mi-a trecut prin cap a fost ca vorbeste supararea din ea si nu am lasat-o sa isi incheie fraza. Am inceput sa ii repet faptul ca dupa ce voi reusi sa termin volumul 2, totul o sa fie bine, vom obtine foarte multi bani in urma vanzarilor si vom trai linistiti multi ani de acum incolo si nu voi mai fuma.
Au trecut 2 luni, nu reuseam sa scriu nici macar o fraza. Macar o replica. Iar serile mi le petreceam in acelasi mod : fumam si scriam idei pe hartie, dar nu mi se parea niciuna buna, parca niciuna nu era demna de cartea mea.Vroiam mai mult. Vroiam ca acest volum sa fie perfect, sa intreaca asteptarile fanilor.Ceream de la mine perfectiunea. Nu o auzeam cand imi facea morala, nu il auzeam nici pe David cand ma sfatuia sa am grija, ca am s-o pierd. Am trecut cu vederea privirile pe care David i le arunca Rebeccai de la un moment-dat, desi stiam ca e prietenul meu cel mai bun si niciodata nu s-ar baga intre mine si ea. Dar trebuia sa fac ceva, sa il cuplez cu cineva, sa fiu sigur ca sentimentele lui dispar. Tot ce vedeam erau pagini ce asteptau sa fie scrise. Nu o auzeam pe Rebecca, imi auzeam doar impresarul care cerea mai mult de la mine, care ma batea la cap cu telefoanele. Nu vedeam suferinta Rebeccai, vedeam doar extazul fanelor ce sareau la gatul meu pentru fotografii si autografe.
Incercam orice numai sa pot sa termin nenorocita aia de carte. Rebecca se uita la mine, incerca sa faca fata situatiei, incerca sa ma ajute sa renunt la prostii, mai mult, a incercat sa ma faca sa renunt la carte. S-a uitat la mine cu ochii ei mari si goi si mi-a spus :
Rebecca: Ti-am zis de atatea ori, cartea asta o sa ne desparta! Toni, vreau sa iti spun ca…
Si iar n-am lasat-o sa isi termine fraza. Ceea ce aveam sa aflu mai tarziu este ca am fost un idiot din cauza ca nu am lasat-o sa vorbeasca, nu am lasat-o sa spuna ce avea de spus. Nu puteam sa o ascult, nu vroiam, eram prins de ale mele.Si de data asta chiar avea ceva important sa imi spuna, nu sa imi faca morala. Suparata ca nu o ascult, a fugit in camera cealalta la David. Il considera umarul pe care putea sa planga. Probabil daca nu era atat de oarba in ceea ce ma privea, intr-un moment de disperare David ar fi fost primul cu care m-ar fi inlocuit. Poate intr-un final..era mai bine pentru ea. Eu nu o merit..David da.
A doua zi, am avut o conversatie cu David, care, daca il ascultam cu atentie, ar fi trebuit sa ma dea putin peste cap. Eram lucid, nu fumasem, nu nimic, dar se pare ca problema mea cea mai mare nu erau drogurile, ci faptul ca nu stiam sa ascult.
David : frate, ce s-a intamplat cu tine? Revino-ti!
Toni: Sunt ok, totul e bine.
David : si Rebecca?
Toni: ce-i cu ea ?
David : chiar nu iti pasa de cum se simte ea?
Toni : ba da, normal, pentru ca o iubesc! Dar nu-ti fa griji, frate, inchei cartea asta, si sunt convins ca va avea un succes mult mai mare decat primul volum. Voi depasi asteptarile tuturor, doar sa gasesc un mod de a o incheia. Nu ma pot decide asupra viitorului pe care il va avea Sophia in carte!
David: Chiar nu vezi ca ai devenit ca personajul tau principal din primul volum? Parca esti o copie fidela a lui! Stii bine despre ce e vorba, ti-am citit cartea de multe ori. Un scriitor, care si-a pierdut sotia si fetita din cauza drogurilor, din cauza obsesiei pentru celebritate. Care a ales celebritatea si tot ce venea “la pachet” : bani si femei. Si tii minte cum ti-ai incheiat propriul volum? Ti-ai “omorat” personajele principale : scriitorul si sotia sa au murit in accidentul acela de pe pod, si fetita a ramas in grija bunicii. Cum vrei sa iti dai seama de destinul Sophiei in volumul 2, daca tu nici macar nu stii despre tine, si nu te gandesti la Rebecca. Macar data viitoare cand vorbesti cu ea, ascult-o, poate are ceva sa iti spuna.
Toni : vorbesti prostii! In niciun caz nu sunt ca personajul meu din primul volum. Tipu era un drogat fara nicio sansa sa se recupereze, in carte, sotia lui a gresit, trebuia sa isi ia fetita si sa plece, teoretic.Dar trebuia sa inchei si eu cartea cumva. Nu este nicio asemanare intre mine si personajul acela, ala era un dependent de droguri, eu nu, eu ma pot lasa oricand, chiar si acum daca vreau. In fine, lasa-ma!
David ofteaza si isi da ochii peste cap. Ma uitam la el nepasator, iar David imi spune intr-un final “invata sa asculti lumea!” si pleaca.
Dupa cateva zile, primesc un telefon de la Robert. Imi zicea ca vine la mine sear ape la 6, ca are “ceva tare”. Eu eram in stresul meu cu cartea, nu gaseam sfarsitul, impresarul ma tot suna, spunandu-mi ca asteapta sa inchei si acest volum, ca fanii vor continuarea primei carti. Am zis “da, ok, vino” macar asa stiam ca mai este unul ca mine, singurul care nu o sa imi faca morala ca ma droghez. Stiind ca Rebecca nu il simpatizeaza deloc pe Robert, am preferat sa ii dau niste bani si sa ii zic sa mearga sa isi cumpere ceva frumos. Si sa nu se duca singura ca s-a inserat, sa mearga cu David, si-asa David e baiat serios, nu un golan. Plus ca se duc cu masina, nu imi fac griji ca vor pati ceva, orice s-ar intampla, David va avea grija de ea.
Ajuns la mine, Robert imi zice ca are o surpriza. Deschide si scoate din buzunar o punguta cu niste pastilute.
Robert : frate, ma jur, astea-s cele mai ca lumea, am facut rost de ele de la tipu ala de care ti-am mai zis eu, de la care iau si iarba. Mi-a zis ca-i marfa noua si ca sunt foarte puternice, sa nu luam prea multe. Bine ca a plecat Rebecca, sincer iti zic ca astea-s cele mai tari. Cica ai o senzatie bestiala!
Accept “provocarea” de a incerca pastilele, si imediat intru intr-o stare euforica, incepeam sa am halucinatii. Stateam langa Robert pe canapea si am bagat un film horror, sa ne uitam la el. Ne uitam la film si eram terminati de frica, pana imi zice Robert dupa jumatate de ora “auzi frate, dar ce crezi, n-ar trebui sa ii dam play la film?” . Inima imi batea din ce in ce mai tare, transpiram, imi rodeam unghiile de frica. Simteam ca ucigasu din film mai avea un pic si iesea din televizor si ne omora. Ne era atat de frica incat ne dadusera lacrimile. Imi acopeream ochii sa nu vad ce se intampla, drogurile deja isi faceau foarte tare efectul ca in general nu m-as speria asa usor la un film.Ma uitam si tremuram. Si ma uitam si la telecomanda de pe masa din fata mea, si mi se facea frica de telecomanda.Asa ca am pus o patura pe ea, sa nu o mai vad.
Vin Rebecca si David acasa, si ne gasesc pe amandoi speriati in fata televizorului. Imediat, Rebecca lasa sacosile cu cumparaturi jos, pe hol, si incepe sa tipe la mine, vazandu-ma atat de spart, spunandu-mi ca trebuie neaparat sa vorbim. Il roaga pe David sa il conduca pe Robert pana jos, sa il urce intr-un taxi, sa dea bani soferului si sa ii zica unde sa il lase, apoi sa vina dupa o ora acasa, ca ea nu vrea ca el sa fie prezent la certurile noastre. David face intocmai cum i-a zis Rebecca.
Rebecca incepe sa tipe la mine, si in acel moment mi-am gasit inspiratia. Dau sa fug sa scriu acum cat imi gasisem inspiratia. Ea ma roaga sa o ascult mai intai. Dar nimic, tip la ea sa ma lase in pace. Nervoasa, iese trantind usa in urma ei. Trebuia sa ma duc dupa ea. De ce nu m-am dus ? Pentru ca in momentul acela a contat foarte mult cum imi incheiam eu cartea.
Cuvintele parca veneau de la sine, degetele imi tastau fara oprire, direct replici peste replici, stiam fiecare personaj ce sfarsit va avea.Dupa ce am scris aproape o ora , ma pregatesc sa inchei:
“Bunico..iti multumesc. Tu esti totul pentru mine. Am crezut ca nu o sa imi revin niciodata dupa moartea parintilor mei.Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine. Am scapat in sfarsit de cosmarurile ce m-au bantuit atata timp.Multumesc pentru ca mi-ai zis adevarul, cel pe care il tot visam era omul care a murit salvandu-ma pe mine, atunci cand am avut accidentul acela cand au murit parintii mei.Omul care m-a scos din masina.
Te iubesc Sophia, iarta-ma ca am gresit ascunzandu-ti adevarul.Am crezut ca nu esti destul de puternica si nu vei putea suporta adevarul..Niciodata nu o sa iti mai ascund nimic si nu am sa te las singura vreodata, fluturasul meu”
Deja vedeam cartea mea ca un best-seller. Deja al doilea volum, dupa parerea mea avea sa fie mult mai bun decat primul. Deja ma vedeam stralucind in lumina reflectoarelor.
Imediat am pus mana pe telefon, si am vrut s-o sun pe Rebecca. Vroiam sa sarbatorim impreuna faptul ca am reusit sa inchei cartea. O vroiam pe ea langa mine, o vroiam pe ea sa se bucure alaturi de mine. Ciudat ca telefonul ei era inchis.Defapt ma asteptam sa isi inchida telefonul, la cat de suparata a plecat. M-am dus, m-am spalat pe fata, cat sa imi revin, apoi plimbandu-ma prin casa cu un zambet larg. Reusisem! Mai incerc sa sun odata la Rebecca si vazand ca telefonul este tot inchis, ii las un mesaj:
“Iubito, imi pare rau, stiu ca am gresit. Intoarce-te acasa! Iti promit ca voi face tot ce vrei tu, chiar voi urma programele acelea sa renunt la droguri. Am incheiat cartea si iti jur ca este ultima. Te rog intoarce-te acasa! Te iubesc”
Doar ce inchid telefonul, cand vad pe hol sacosile cu care venise ea de la cumparaturi. Desi in mod normal nu era treaba mea sa vad ce isi cumpara ea, acum era altfel : eram atat de bine dispus..si nu era de la droguri. Deja efectul lor trecuse cand m-am apucat sa scriu. Dau sa ma uit la ce si-a cumparat… raman uimit! Numai hainute de copii. Am ramas putin nedumerit si imi amintesc ca acum cateva zile vroia sa imi zica ceva important si eu de prost nu am ascultat-o. Mi-am amintit si de David cand m-a rugat sa o ascult, si eu nu am dat 2 bani pe ce mi-a zis el. De ce am fost atat de prost?
Dau sa il sun pe David. Dar el tocmai intra pe usa. Il imbratisez si imi cer iertare ca nu l-am ascultat si ca nu i-am luat sfaturile in seama. Ii zic chiar si ca mi-am incheiat cartea, si ca am planuri mari pe viitor. Ii arat si inelul ce statea ascuns intr-o geaca veche in sifonier si ii zic ca aveam planuri ca atunci cand terminam cartea, sa o cer. Iar acum, ca avem probleme, voi urma programe speciale ca sa imi revin, sa nu ma mai droghez apoi ne vom casatori. Ii arat hainutele de copil din sacosa si ii zic entuziasmat ca sunt 100% sigur ca o sa fiu tata.
David : ok, dar Rebecca unde este?
Toni : credeam ca a plecat dupa tine.La 5 minute dupa ce ai plecat tu, a plecat si ea suparata. Am crezut ca o sa te caute pe tine..
David: nu … nu m-am intalnit cu ea. L-am urcat pe Robert intr-un taxi si i-am zis soferului unde sa il duca, apoi am intrat in restaurantul acela de la colt si am stat singur la un suc asteptand sa terminati voi de vorbit. Mi-am zis sa astept o ora, cat mi-a zis si Rebecca, si sa ma intorc acasa.Am crezut ca vorbeati. Stiam ca avea vesti mari sa iti dea.
Toni: nu… brusc mi-a venit finalul in minte si am vrut sa il scriu, sa inchei totul, n-am stat sa ascult ceea ce avea de zis.
David: si ea?
Toni: la naiba..i-am zis sa ma lase si a plecat.
Am plecat amandoi sa o cautam pe Rebecca, ne-am gandit ca e pe undeva pe strazi, plangand din cauza mea. Nu avea unde sa se duca. Parintii ei erau departe si cu prietenele ei nu a mai tinut legatura.
Dupa aproape o ora vedem la cateva strazi departare, mare agitatie. Ne grabim incolo sa vedem de ce s-a strans lumea acolo, ce se intampla.
Intrand in multime, vedem o masina facuta praf, intrata intr-un pom. Am recunoscut-o : era masina lui Robert. M-am dus repede cu David sa vedem daca e Robert in regula, daca e grav ranit. Robert era terminat rau. Nu avea rani grave, dar era drogat in ultimul hal.Dupa ce ma sfatuise pe mine sa nu iau mai mult de o pastila pentru ca-s prea puternice, probabil el a mai luat 1-2. Dupa ce taximetristul il lasase acasa, el a luat masina personala si s-a dus sa faca rost de alte droguri sau probabil de bautura sau tigari. Sau poate s-a certat cu iubita lui si a plecat de acasa, nu am nici cea mai mica idee ce s-a intamplat.
Toni: bine barem ca esti in regula. Frate, lasa masina, fierul e fier, se mai intampla, asta este.Bine ca esti tu in regula.
Politistul de langa el: da bine ca e el in regula nu? dar…biata femeie, de ea ce zici?ea ce vina avea?
David : femeie? Ce femeie? Cu cine erai in masina Robert?
Politistul : In masina era singur. Femeia pe care a lovit-o. Era sa loveasca un copil, dar o femeie aproape a murit salvand fetita aceea. A impins-o din fata masinii si a ajuns ea victima.
Deja totul se intunecase si in mintea mea. Imi venea in cap exact sfarsitul pe care tocmai il scrisesem in volumul 2 : ca omul pe care Sophia il visa era cel care a murit salvand-o pe ea din accident. Fac cativa pasi…eram pierdut. Intreb de cine este vorba. Politistul nu a vrut sa imi spuna despre ce femeie era vorba, dar insistand, si el recunoscandu-ma dupa coperta din spate a primei mele carti, mi-a facut “un favor” si m-a lasat sa vad victima.Mi-a spus unde sa o gasesc, si am fugit imediat la spital. Intreb unde este femeia care tocmai a fost adusa de la un accident. Mi se spune “imi pare rau..ati ajuns mult prea tarziu”. O caut, macar sa o vad…
Era …. Rebecca."
Ei, ce spuneți?!
Vă pup [>:D<]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu